Daca junioarea mea nu s-a mai dat cu bicla, am zis sa o iau eu la o tura prin parc. Asa ca, am ajuns in parc, calare pe o bicicleta, bucurandu-ma de faptul ca exista piste separate pentru ciclism. Ei bine teapa! Pe aleile marcate clar pentru biciclete se plimbau cocalarii. Avem asa: taranii in numar de peste 3, care trebuie sa se plimbe neaparat unii langa altii, eventual cu ochii in telefon ; taranul cu taranca, iesiti la plimbat caruciorul cu juniorul, care nu aud cand ii claxonezi mai mult de 10 secunde si trebuie sa le zici “da-te ba la o parte”, altfel nu se simt ; grupuri mai mari de 3 copii cu un adult, care se opresc in mijlocul pistei, pentru ca unul dintre copii are/face/a patit ceva, pornind de la ii curge nasul si terminand cu cazut cu role/skateboard, cu restul grupului facand roata in jurul celui patit, comentand (nu il ajuta sa se ridice, ca poate si-a luxat inteligenta si ramane fara daca il ajuta) ; el si ea, alergand umar la umar pe pista, desi alaturi si in paralel exista alee pietonala libera ; ea si ea (si inca cateva uneori) alergand cu picioarele neflexate, cu castile in urechi, cu fundul cat China (pe care incearca sa il dea jos, dar dupa felul cum alearga, nu vor reusi niciodata), umar la umar, binenteles nu reactioneaza la claxon, ca nu sunt “d’alea” . Urmeaza pustii care fac drifturi pe aleea pietonala, ca cea de biciclete e ocupata de cocalarii de mai sus, si musca din asfalt cand cad, cu mami si tati pe banca, care nu au minimul bun simt sa le puna echipament de protectie si se lasa cu urlete din partea juniorului si amenintari cu bataia din partea parintilor, daca “mai face show”. Avem grupul care nu a gasit banca libera si se plimba spargand seminte, tot pe pista de biciclete, la pas usor, sa nu piarda vreo samanta nesparta. Am simtit lipsa grupului care se joaca de obicei cu mingea pe aleea pentru ciclism, probabil era pedepsit cel cu mingea, sau au reusit sa se strecoare afara cu telefoanele si s-au refugiat pe o banca. Daca tot vorbim de banci, sa amintim si de balansoarele care sunt rupte. Cati s-or fi urcat pe un balansoar sa rupa un lant gros de 5 mm? Cat sa-i duca capul ca odata rupt, nu il mai repara nimeni …. Oare asa e doar la noi, sau si la altii se intampla astea, in parc?